ISTORIC

          Învăţământul teologic ortodox din părţile Banatului are un trecut memorabil, ancorat în realitățile istorice și culturale ale acestui spațiu.

 În 1822 s-a întemeiat la Vârşeţ o Şcoală Clericală cu program în limba română (şi în limba sârbă), unde au predat personalităţi de seamă ale vieţii spirituale și culturale, între care: Andrei Şaguna, viitorul mitropolit al Ardealului, Nicolae Tincu Velia, autor al unor valoroase lucrări istorice, Ignatie Vuia, fost vicar al Episcopiei Vârşeţ şi George Peştean, om de aleasă cultură, de la care au rămas, în manuscris, poezii traduse din latină și maghiară, dar și mai multe volume de predici.

     Odată cu reactivarea Episcopiei Caransebeşului, în anul 1865, când reşedinţa acesteia se restabileşte la Caransebeş, prin hotărârea Consistoriului din 23 septembrie 1865, se transferă aici secţia românească a Şcolii Clericale din Vârşeţ. În prima etapă, şcoala a funcţionat ca Institut Teologic Diecezan, pe lângă care s-a întemeiat şi o secţie pedagogică devenită în 1924 Şcoala Normală de Stat.

    În anul 1927, Institutul Teologic se transforma în Academie Teologică ce funcţionează până la reforma învăţământului din 1948, dată la care au loc unele modificări structurale prin hotărâri oficiale mai mult sau mai puţin benefice. În acest sens, din 1955, din forma superioară de învăţământ, la Caransebeş a rămas o Şcoală de Cântăreţi Bisericeşti ridicată apoi la gradul de Seminar Teologic cu cinci ani de studii (primii doi ani pentru cântăreţi bisericeşti, iar următorii trei pentru elevii seminarişti).

Revoluţia din 1989 a adus multe schimbări şi în învăţământul teologic. Prin Hotărârea Guvernului României, nr. 521/21mai1990, începând cu anul şcolar 1990-1991, Seminariile Teologice au fost incluse în structura învătământului de stat, cu finanţare doar din 1993. Cu acelaşi an şcolar,                    1990-1991, Seminarul Teologic din Caransebeş, primeşte denumirea de Seminarul Teologic ,,Episcop Ioan Popasu” .

Între anii 1993-1996,  pe lângă seminar, a funcţionat și Şcoala Postliceala de Cântăreţi bisericeşti și Învăţători, iar din 1993 a fost reactivată Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti, cu durata de trei ani, care a funcţionat până în anul 2000.

     Începând cu anul 2006, şcoala funcţionează într-un nou imobil situat pe str. Ardealului, nr. 29. Aici, prin grija Preasfinţitului Lucian, Episcopia Caransebeşului a amenajat un spaţiu nou, modern, adecvat cerinţelor educaţionale actuale. Preocuparea Preasfinţiei Sale față de şcoala teologică caransebeşană s-a manifestat atât în plan administrativ, cât şi în plan educaţional.

 Preasfinţia Sa cunoaşte foarte bine atâ realităţile prezente, cât şi trecutul şcolii teologice de aici, întrucât a urmat cursurile Seminarului în perioada              1987-1992, remarcându-se ca un elev de excepţie al acestei şcoli. Alegerea Preasfinţiei Sale ca episcop al Caransebeşului, în februarie 2006, a făcut ca legătura dintre Episcopia Caransebeşului și Seminar sa fie una cât mai rodnică.

În anul 2007, prin grija Preasfinţiei Sale, s-au obţinut  fonduri  guvernamentale în valoare de 850000 lei, bani cu care s-au amenajat săli de clasă moderne, un cămin şcolar cu o capacitate de 40 locuri, sală de informatică, sală de meditaţie  pentru elevii interni, precum şi corpul  administrativ al şcolii: direcţiune, sală  profesorală, secretariat, arhivă.

     În luna ianuarie, 2008, Episcopia  Caransebeşului s-a îngrijit  şi de amenajarea  unei cantine la standarde europene, unde,  începând din acest an servesc masa  60 de elevi ai şcolii noastre.

     Încă din 1865 și până în prezent, învăţământul teologic caransebeşan a stat sub oblăduirea unor remarcabile personalităţi ale spiritualităţii şi culturii naţionale, în frunte cu episcopii: Ioan Popasu (1865-1889), întemeietorul celor două institute, al „Foii Diecezane”, al librăriei şi tipografiei diecezane, Nicolae Popea (1889-1908), autorul unor valoroase lucrări istorice despre activitatea mitropolitului Andrei Şaguna, Elie Miron Cristea (1910-1919), primul patriarh al României, Iosif Traian Bădescu (1920-1933), Vasile Lazarescu (1933-1940) – mitropolit al Banatului până în 1962, Veniamin Nistor (1941-1949).

    Între anii 1962-1994, Seminarul Teologic s-a aflat sub purtarea de grijă a I.P.S. dr. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, membru de onoare al Academiei Române, iar după reactivarea Episcopiei Caransebeşului a revenit sub oblăduirea ierarhilor locali: Emilian Birdaş (1994-1996) și Dr. Laurenţiu Streza (1996-2005).

     Un merit important în istoria acestei școli revine celor ce au îndeplinit misiunea de îndrumători ai procesului de învăţământ şi ai bunei gospodăriri administrative: Filaret Musta, viitorul arhiereu, dr. Iuliu Olariu, dr. Petru Barbu, dr. Zeno Munteanu, dr. Laurențiu Busuioc, dr. Dumitru Abrudan.   Dacă în primii ani Institutul a funcţionat doar cu doi profesori: George Peştean şi Mihail Velcean, pe parcurs s-au format succesiv generaţii de profesori, între care amintim: George Petrescu, dr. Andrei Ghidiu, dr. George Dragomir, Antoniu Sequens, dr. Vasile Loichiţa, dr. Dumitru Cioloca.

 În vremurile mai noi, unii absolvenţi ai seminarului au urmat cursuri de doctorat în ţară, apoi şi-au desăvârşit studiile la Facultăţi de Teologie (catolice şi protestante) din Europa de Vest, Anglia şi S.U.A. Astfel, Remus Rus, profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti, a urmat cursuri de specializare la celebra universitate Oxford şi a obţinut titlul de doctor în teologie cu teza: Concepţia despre om în marile religii (1978). Pe lângă numeroasele studii şi traduceri, prof. R. Rus este coautorul manualului de Istoria religiilor (1991), al cărţii Istoria filozofiei islamice (1994).

    Un alt absolvent, preotul prof. Aurel Jivi de la Facultatea de Teologie din Sibiu, a studiat la Facultatea de Teologie Episcopaliana din Cambridge, Massachusetts şi la Institutul „Mc. Cormick“ din Chicago, apoi a obţinut doctoratul la Bucureşti cu teza Ortodoxia în America (1982). Pe parcursul anilor, a publicat numeroase studii de istorie bisericească şi a tradus lucrarea istoricului american Keith Hichins, Ortodoxie şi naţionalitate, Andrei Şaguna şi  românii din Transilvania. Profesorul Dan Miron, este tot un produs al Şcolii Teologice din Caransebeş, care a studiat în străinătate şi a obţinut doctoratul în teologie, specialitatea Morală, cu teza: Contribuţia familiei creştine la educaţia morală a membrilor ei (1980).

     Dintre absolvenţii mai tineri, care fac cinste acestei străvechi şcoli teologice, amintim, aici, pe Preasfințitul dr. Lucian Mic, actualul episcop al Caransebeşului, Preasfințitul dr. Daniil Stoenescu, Episcop al Episcopiei române Dacia- Felix din Serbia (cu doctoratul la Salonic), pr. dr. Dumitru Megheşan, cadru didactic la Facultatea de Teologie din Oradea (cu studii de doctorat la Berna), pr. conf. dr. Ioan Tulcan, decanul Facultăţii de Teologie din Arad (a studiat la Heidelberg), pr. dr. Ioan Sauca, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române la Consiliul Mondial al Bisericilor (studii la Bossey şi Birimingham) ș. a.

     Având în faţă pilda teologilor caransebeşeni şi contribuţia pe care au adus-o la îmbogăţirea tezaurului teologic, spiritual şi cultural al Bisericii Ortodoxe Române, celor ce ostenesc astăzi aici – clerici şi laici deopotrivă – le revine menirea sfântă de a pregăti elemente capabile să păstreze şi să sporească prestigiul acestei venerabile Şcoli Teologice, câştigat cu atâta trudă şi nu de puţine ori cu sacrificii, de vrednicii noştri înaintaşi.

© 2019 by Remus Sandutu. Proudly created with Wix.com